Verbele auxiliare: a avea, a fi și a vrea. Atunci când vorbim despre verbele auxiliare, trebuie să înțelegem concret ce înseamnă "auxiliar"! Termenul provine din latină, de la auxilium și înseamnă " ajutor " sau " prieten ". Prin urmare, verbele auxiliare sunt acele verbe care ne ajută să obținem "altceva". Verbele auxiliare sunt în număr de trei și ajută la formarea diferitelor moduri și timpuri în limba română: a fi, a avea și a vrea. A FI M O D U R I L E P E R S O N A L E INDICATIV Verbul a fi se poate folosi cu sensul de a se afla, a se găsi, a exista, formând predicatul unei propoziții; Dicționar dexonline. Definiții, sinonime pentru a lua o poziție atitudine din dicționarele: DOOM 2, DLRLC, NODEX, DE, CECC, Argou, Șăineanu, ed. VI, DEX '98 Verbele auxiliare Verbele auxiliare (ajutătoare) ajută la formarea modurilor, a timpurilor compuse și a diatezei pasive. Verbe auxiliare sunt: a fi, a avea, a vrea (a voi). Verbele copulative Verbele copulative formează predicatul nominalîmpreună cu o altă parte de vorbire cu funcția sintactică de nume predicativ. În limba română, verbe auxiliare sunt: a fi, a avea, a vrea (a voi). Cu ajutorul acestor verbe, formăm anumite timpuri și moduri ale verbului. Când folosim verbele auxiliare? Moduri și timpuri formate cu ajutorul verbelor auxiliare Așa cum spuneam, verbele auxiliare ajută la formarea modurilor și timpurilor unor alte verbe. Verbul „a vrea" este verb predicativ - Copilul vrea un măr. Este și verb auxiliar, pentru că ajută la formarea timpului viitor și viitor anterior. Eu voi merge la piață. Eu voi fi mers la piață. Forma verbului la timpul infinitiv: vrea. Prezent: eu vreau, tu vrei, el/ea vrea, noi vrem, voi vreți, ei/ele vor; Imperfect: eu vream, tu vreai , el/ea vrea , noi vream, voi vreați; b09p488.

a vrea verb auxiliar